sâmbătă, 26 mai 2018

Un mic bilant de carte

Au fost tiparite 170 de bucati. Toate au fost distribuite, spun distribuite pt. ca unele cca. 50 de bucati au fost donate, de ex. muzeului aviatiei, sau prietenilor, rudelor, colegilor mai apropiati, iar celelalte 100 vindute cu pretul netto de 30 de lei, deci am incasat, sau ar fi trebuit sa incasez 3000 de lei.

Aceasta carte a fost nu numai un experiment de literatura tehnica, cineva m-a facut sa rosesc si a comparat-o chiar cu "O scurta istorie a timpului", ci si un experiment social. Mi-am propus sa aflu daca este adevarat ce se spune ca romanii sunt hoti si excroci!?
Dupa cum se stie procedura a fost sa trimit cartea prin posta si dupa primire sa fie platita prin banca. Am fost constient ca risc sa nu primesc banii dar banii nu aduc fericirea. Statistic vorbind ca. 20% mi-au platit chiar inainte de a primi cartea, din acestia citiva chiar mi-au dat si "ciubuc", adica au platit ceva mai mult, crezind ca acopera eventualele comisioane bancare. Pina in prezent au platit ca. 75%, adica am adunat cca. 2000 de lei. Cred ca voi mai primi inca pina la procentul de 95%, procent ce este deosebit de bun, la care ma asteptam si care dovedeste ca romanii, sau cel putin cititorii mei sunt oameni cumsecade, setosi de cultura.
Unul singur, din Nottingham, nu vreau sa-i dau numele, mi-a comandat cartea, i-am trimis-o in Anglia si nu am mai auzit nimic de el, desi l-am intrebat prin mai mult e-mailuri. Sper ca e sanatos, sau o fi ceva legat de Brexit?

De asemenea, la capitolul vesti bune, as vrea sa felicit posta romana, unele carti au ajuns dupa o zi, altora le-a trebuit doua saptamini, dar, nu sunt 100% sigur, se pare ca totusi au ajuns.

Tin sa ma scuz fata de cititori, am gasit inca rusinos de multe greseli de gramatica, ortografie, exprimari de lemn, lucruri pe care voi incerca sa le corectez in editia a doua, care v-a apare la jumatatea lunii iulie. Pt. ca dupa meci e inaintea meciului, incep din nou lucrul la carte.

La capitolul supriza mentionez ca mult asteptatele injuraturi, critici aspre inca nu au sosit. Mai sper, insa!

Iata mai jos acel comentariu car em-a facut sa rosesc:

Tocmai am terminat de citit cartea dumneavoastra. Mi-a placut mult. Felicitari pentru aceasta reusita!

Am gasit foarte interesanta combinatia intre partea tehnica si istorisirile unor evenimente din acele timpuri. Asta ii da o dubla importanta pentru improspatarea memoriei cititorilor (mai ales cei de peste ani), legand realizarile si activitatile tehnice de timpurile sau istoria unei perioade. Indraznesc sa o compar din acest punct de vedere cu "O scurta instorie a timpului" si apreciez modul in care aceasta combinatie face un subiect serios dintr-un domeniu ingust/specializat mult mai accesibil unui cititor neinitiat, ca mine. Ritmul lecturii a fost unul alert in cazul meu, dovada a interesului starnit, si in plus, mi-a parut rau atunci cand s-a terminat. Poate si asta e un semn al unei carti reusite. Subiectul abordat nu pare sa lase loc de continuare pentru aceasta aventura literara dar tare mi-ar placea sa citesc si alte texte scrise de dumneavoastra. Fie si macar articole restranse pe bloguri/siteuri.

Va multumesc pentru bucuria acestei lecturi!

Cu bine!

In concluzie un experiment, pt mine cel putin, amuzant, aproape ca imi voi scoate cheltuielile, profitul fiind bucuria de a oferi altora bucurii.
O ciudatenie e sotia, care de cind e nevasta de scriitor a devenit un pic aroganta chiar si cu scriitorul insasi, gindind, probabil, ca-n spatele unui barbat puternic se ascunde o femeie puternica.

vineri, 11 mai 2018

green, green leustean of home

Se spune ca daca vreti sa aflati ce nationalitate are un locuitor ar fi suficient sa va uitati in gradina lui. Daca se afla leustean, precis e roman. Dupa marimea leusteanului se poate estima si vechimea respectivului in tara respectiva.
In ceea ce ma priveste si eu sunt mindru posesor al unei tufe de leustean si desi m-am apucat f. tirziu de gradinarit, fiind ocupat cu exploatarea omului de catre om, eu fiind omul, totusi are deja dimensiuni onorabile.

Foaie verde leustean m-a facut mama oltean
Psihologic vorbind se pare ca detinerea acestei tufe iti da senzatia ca esti acasa, chiar si acelora carora nu le place neam leusteanul. 
Dar se pare ca-n ultimii ani toti mai multi romani au chef sa fie exploatati de nemti si creste numarul lor, cu sau fara leustean.


Iata niste grafici interesante. La sf. anului 2017 traiau in Ge ca. 10 mio "Ausländeri". Atentie, straini sunt considerati doar cei care nu au pasaport german. Mai sunt desigur inca multe milioane de straini, la prima, a doua, sau a treia generatie care au cetatenie, dar aia nu se pun. Pe linga un milion jumate de turci, a caror numar a scazut ceva, iata ca si romanii ocupa o pozitie onorabila 5, cu 620.000 de oameni, la mare lupta cu sirienii, locul trei cu 700.000 dar si cu italienii, locul patru cu 640.000. De remarcat e cresterea substantiala a numarului romanilor in 2017, comparind cu 2016 cu 16,7%! In graficul cu linii colorate se vede clar cresterea incepind cu 2015, crestere mult mai pronuntata decit cea din anii 90. O consecinta nefasta pt mine e cresterea dramatica a pretului biletelor de avion, pe ruta Romania, urmare a cererii extreme.

Pare plauzibil numarul mare de sirieni, pe acolo, dupa cum aflam zilnic e un razboi crud, dar ce se-ntimpla cu romanii? E si-n Romania razboi, sau o fi foamete, molima, inundatii? Si daca-n Ge sunt atitia, citi or mai fi prin Spania, Italia, Franta etc.? Si daca sunt atitia plecati cine mai a ramas in Ro, ca dupa cum am auzit soselele sunt extrem de aglomerate? Ungurii? Dar, spre deosebire de sirieni cea mai mare parte a romanilor muncesc, asta e si o veste buna, inseamna ca harnicia, inteligenta, seriozitatea lor e apreciata odata ce sunt anagajati. Si mai e un avantaj, de cind sunt asa de multi romani au inflorit magazine romanesti si se gaseste tuica. E adevarat ca-i cam scumpa, ca. 30 euroi litru, mult mai scumpa decit whisky.

Oricum cred ca va creste extrem de tare productia de leustean in Europa, daca nu si-n America, Africa si de ce nu, in viitorul apropiat si pe Luna sau Marte. As fi curios sa stiu daca autoritatile romane stiu citi cetateni sunt plecati si unde si ce parere au despre asta!

luni, 7 mai 2018

vesti la cald

Cum spuneam, cartea si-a gasit deja primii cititori, a ajuns mai peste tot in EU international, cu exceptia Angliei, nu stiu daca din motive de Brexit, sau s-or fi innecat, ca tiganul la mal, trecind canalul, dar inca nu sunt acolo.

Au aparut si primele reactii:

- "Cartea a ajuns și am citit primele 57 de pagini. E savuroasă."
- "Sincere felicitari! Dupa primele 53 de pagini, nu o mai pot lasa din mana."

Domnul imi trimite si doua fotografii, fotografii pe care le voi introduce in editia urmatoare:



 Aprecieri dintr-o convorbire telefonica cu-n bun prieten de o viata, si el ing. aviatie:

- Ba, am citit primul capitol, si ti-am gasit deja trei greseli, ba da agramat mai iesti!
Trebuie sa mentionez ca prietenul meu nu are dreptate, in primul capitol nu sunt trei greseli, ci patru.

De altfel am fost constient ca detin o lipsa de incultura si am incercat s-o rog pe o prietena, prof de lb romana, sa-si arunce ochii ei frumosi pe carte si sa-mi zica cum stau:

"Am parcurs, evident, cu mare curiozitate cateva pagini din opera maestrului si am constatat cu placere ca nu prea am de lucru: e scris corect (inclusiv cu virgulele o duce bine)
Am insa o observatie : un adjectiv e determinat de adverb, care e invariabil. Intr-o structură de tipul "zile iremediabil pierdute", iremediabil e adverb si ramane cu aceeasi forma si daca substantivul si adjectivul sunt la plural, feminin (e gresita forma "zile iremediabile pierdute", cu al doilea termen transformat in adjectiv)"


La faza cu adjectivul si adverbul m-a cam pierdut, desi mi se pare logic ca adjectivul, care o fi ala(?), sa fie determinat (adica cum?), de adverb (aha!), care e invariabil (de acord), asa ca am schimbat expresia in zile pierdute, eliminind adjectivul sau adverbul care erau la plural feminin. De altfel intotdeauna am avut probleme cu pluralul feminin.

Ca o remarca generala, tin sa le multumesc multor prieteni care m-au ajutat cu entuziasm la aceasta intreprindere, nu au precupetit nici timp, nici bani. Cind voi obtine premiul Pulitzr, ala care vine de la Bula, ca Nobelul pt. literatura nu se mai da, ii voi evoca in cuvintarea mea de multumire.
****************
Inca una calda, din Elvetia:

Am terminat lectura volumului.

Felicitari! M-ati tinut departe de familie tot week-endul! Hahaha

Primul capitol este epic. Al doilea interesant si al treilea pare un mix de mit si realitate.

Am simtit cum v-ati descarcat emotional asternand aceste randuri. Eu, viceversa.

Bravo! O carte de inima si istorie "ascunsa". Dar "mandra"
***************
Alta, din innorata Anglie:
As vrea sa va felicit intr adevar pt carte, tocmai am terminat-o de citit (avusi liber ieri si azi) a fost o lectura extrem de interesanta pusa in perspectiva unor vremuri apuse despre care eu personal am numai amintiri partiale (nascut in ‘83), detailata sa intelegem problemele cu care s-a confruntat o industrie nascenta fara indeajuns suport bazata pe aptitudinile exceptionale ale unor specialisti ca d-voastra si colegi ...un vis frumos....poate cum a zis Montgomery...”a Bridge too far” ....
*************
Tot astept injuraturile si nu vin, intru la banuieli!

vineri, 4 mai 2018

Scurta stire, cam lungita

Primele carti au ajuns la cititori, prima a ajuns la Paris.. ca sa vezi domne, vazu tiganu Parisu...

Cititorii sunt rugati sa confirme primirea, sa laude cartea si s-o recomande la rude, matusi, prieteni, dusmani, vecini si nationalitati conlocuitoare. Ungurii sunt bineveniti. Chiar si cei care nu stiu sa citeasca, are poze.

Nefasta deja si-a comandat, pt. inceput, o pereche de pantofi, cica n-are cu ce sa se-mbrace la lansarea cartii, i-am spus ca acum avem lansare doar virtuala si ca si ia ar trebui sa-si ia pantofi virtuali, ma gindeam sa-i dau papuci.
Lansarea oficiala va fi de abia in toamna, cred ca mai trebuie sa-si ea ceva mai gros din colectia de toamna. O sa-i iau eu ceva, o suta din geanta.

P.S Desigur s-ar pune intrebarea de ce intii la Paris si-n Bucuresti, Romania mai tirziu, nu e discriminare? Explicatia e simpla, un bun prieten a gasit un curier care sa-mi aduca tuica. F buna de altfel. Pe linga tuica a bagat si citeva carti, sa zica lumea ca suntem intelectuali. Avind cartile aici, in Germania, le-am trimis pe cele international, de altfel posta germana international costa 3,7€, -fara ambalaj-, in timp ce posta romana international costa 31 lei (asta face 6,65€, la cursul de azi), fara tuica, asta cind vind cartea  cu 30 de lei.

luni, 30 aprilie 2018

Leurda

Nu as vrea ca cineva sa creada ca acum ma dau mare scriitor si neglijez munca pamintului. Ca dovada postez poza de mai jos, in care se vede clar ca sunt echipat de treaba. A se observa pozitia nonsalanta de rezemat in casma, (sau cazma?) casma din inox, 1.4301. Aceasta nonsalanta a fost obtinuta prin f. mult exercitiu. Nu-mi pot insa stapini curiozitatea de a mai arunca o privire in capodopera si a fi extrem de mihnit de multele greseli ortografice, de sintaxa si gramaticale. Imi vine chiar sa ma dau dupa cires, desi cititorii mei au remarcat imediat ca pomul din foto e visin. Visinul, e stiut, are fructe mult mai acre decit ciresul, asta al meu le are atit de acre, incit nici pasarile si nici chiar viermisorii nu le maninca.
Autorul prefacindu-se ca citeste


Leurda in zona umbrita

Marea problema a orcarui gradinar e cum poate folosi pamintul umbrit. Si eu am o bucatica unde nu patrunde soarele. Acum citiva ani am descoperit leurda (Bärlauch, pe nemteste). Fac o paranteza mare. Eram acum vro doi ani in Ro impreuna cu o prietena in piata, una cu picioare lungi pina-n pamint, sotia unui prieten, si am vazut pe o taraba leurda. M-am repezit sa cumpar spre stupefactia prietenei mele, de altfel o f. buna gospodina, care nu auzise de asa ceva. Trebuie spus ca pe aici leurda se gaseste f. rar si e f. scumpa, se vinde la plicuri cu fiecare frunza inregistrata. Inchid paranteza mare si paranteza mica.
Asa ca acum citiva ani m-am hotarit sa cultiv si eu leurda in zona aceea umbrita. Am cumparat pe internet citeva radacini, nu a fost ieftin, si am fost atentionat ca aceasta se intinde exponential, existind pericolul sa ajunga si peste gard la vecini si sa umple tot cartierul de miros de usturoi, miros care nu e f. apreciat in cultura germana. Atentionarea a fost un pic exagerata, in patru ani de abia daca s-a mentinut. Dar nu-i bai, ca fiind pensionar paduri cutreieresc, cu bicicleta, am descoperit nu departe de casa, intr-o padure, o pajiste imensa de leurda, de peste 600m², deci pot culege cit vreau, avind desigur, grije sa nu iau mai mult de doua frunze dintr-o planta.

In rest, dupa cum se vede, loboda se inroseste de placere, iar ceapa mea de toate zilele, eu maninc ceapa verde si la prajituri, creste semeata si chiar un pic aroganta.


sâmbătă, 28 aprilie 2018

Una calda, una rece

Nu stiu cu care veste sa incep, cu aia buna, sau cu aia rea?

hai cu aia buna, sunt absolut bulversat de succesul acestei aventuri, scrisul unei carti. Initial mi-am imaginat ca doar citiva nostalgici, la virsta treia, ar fi interesati de asa ceva. Deci am comandat un tiraj de 150 de bucati, convins fiind ca si din acestea o parte va fi folosita pt. fabricarea cornetelor de seminte. Mi-am zis sa protejez un pic natura. Dar, in doar citeva zile, s-au dat ca piinea calda, toate, toate, toate cele 150 de bucati, e drept cca 50 le voi da cadou, unor prieteni, rude, muzeu etc. Nevasta deja planuia sa-si schimbe garderoba de primavara-vara.

Deci acuma vine vestea proasta, momentan livrarea e stopata, dar... si iara vine o veste buna, am vorbit deja cu editura, se pare ca se pot edita relativ repede inca citeva sute, sau mii! astept provincia..

Deci, cine are insa putintica rabdare o va primi. M-as bucura daca cei interesati se vor anunta de acum, am deschis deja o lista de asteptare, pt. a stii cite sa comand!?

Traiasca 1 Mai, ziua internationala a celor ce muncesc, zise un pensionar.

***************
Au aparut si primele reactii. Am instiintat o fosta colega de aparitia cartii, mi-a raspuns "Bine, știam, vrei vânzare, am carte și am parte tot de muncă! Să auzim numai de bine! Că de văzut numai e nevoie!!!!

Mi-am propus sa public reactiile, atit cele pozitive, daca or fi, cit  mai ales, cele negative, la care ma astept cu virf si indesat. Le voi folosi la redactarea editiei a doua, daca nu-mi piere cheful intre timp.

********************
Apropos, ce ar fi sa le dau banii indarat, eventual si o despagubire pt. timpul pierdut, celor carora nu le place? 
***********************
Precizari privind lansarea cartii, ca sa nu existe confuzii:

sunt prevazute mai multe lansari, in ordine:


  • una amicala, in cerc restrins la H, p data de 17, dupa ora 18. Cine vrea poate participa, dar ar fi bine sa se anunte, daca se string prea multi va trebui sa rezervam ceva.
  • a doua in toamna la Academia Romana cu ocazia simpozionului 100 de ani de aviatie roamaneasca,
  • a treia tot in toamna la conferinta INCAS, http://aerospatial-2018.incas.ro/
  • a patra ar putea fi la Muzeul Aviatiei.
Mentionez ca ultimele trei inca nu sunt definitivate, sunt doar in plan.

marți, 24 aprilie 2018

Ai carte, ai parte

Lume, lume.. a aparut... prospatura, din cuptorul mintii, dupa lungi si teribile suferinte..

Uitati-l pe Dan Brown, pe Cartarescu, cu Orbitorul lui, pe care trebuie sa-l cititi cu ochelari de soare, pe Bacovia cu Pb-ul, uitati-i pe toti, pe Sostacovici, pe Hertha Berlin, pe ala, cum il cheama (?), ala domne care avea niste frati, Fratii Brother...

Ia la carte neamule, o carte usoara, cintareste 380 de grame, cu autograf cu tot, luati acum...
prima editie, pe sfirsite, luati ca se scumpeste, promotion, ocazie unica... ieftina ca braga, 30 de lei pt. cine-ntreaba, 30 pt. cine cumpara..

Comenzi la

avioane@gmx.de

update: deoarece mai sunt doar putine exemplare m-am hotarit sa le ieftinesc, vor costa doar 29,99 lei. 

Dar nici o grije deja am vorbit cu editura si se poate tipari f. repede un supliment. 

Inca o mentiune, majoritatea doreste cu autograf, problema e ca desi cartile sunt gata tiparite in Ro, autograful e inca in Ge, de aceea vor fi livrate cind se va intilni autografu cu cartea, la jumatea lunii Mai.

Si-nca ceva, trebuie sa profit acum, cind e un anumit entuziasm, nu stiu ce va veni dupa ce vor citi cartea :)


luni, 16 aprilie 2018

Cu cartile (false) pe masa.

Imbujorat de fericire ca am vazut cartile pe masa, carti din seria Romanul de dragoste.. de munca, o zugraveala a unei societati trecute, care ne-a oferit cumva si bucuria de a crea cit de cit cite ceva, nu am observat ca pur si simplu pe coperta, la autor, apare si un anume Dumitru Constantinescu, luminat sa-i fie numele, ca habar nu am cine e acesta si cum a contribuit el la cartea scrisa de mine.

Oare e atit de complicat pt. un editor, grafician sa preia o imagine trimisa, fara sa trebuiasca sa-i faca absolut nimic, decit s-o preia, vorba aia copy and paste, si s-o trimita la tiparit?

Si tocmai voiam sa-mi exprim entuziasmul pt numarul f. mare de comenzi, carora le multumesc f. mult, mult peste asteptarile mele, ca deja prima editie e ca si epuizata, si chiar vroiam sa-i rog pe cei interesati sa se grabeasca.

Cineva vorbea de sisteme de calitate... made in Romania

Sunt extrem de dezamagit, am cheltuit, din propria punga, destul de multi bani, nu mai vorbesc de munca si acum asa ceva.
Sunt gata sa pirjolesc lanurile, sa otravesc fintinile, cum faceau stramosii nostri, dacii cu urechile ascutite.

Una rece, una calda, chiar am primit un e-mail:

Buna Mihai,

M-am intalnit cu XX, a fost de acord sa lansezi cartea in cadrul
Conferintei, dar inca n-a  stabilit programul.
xx doreste sa lansezi cartea si cu o zi inante la Academia Romana, unde
va avea loc un simpozion, 100 ani de aviatie in Romania.
Deci este neaparat necesar sa te intalnesti cu el.


update: cineva sugera ca ar fi, poate, un puscarias care si-ar reduce pedeapsa ca a scris o carte.

luni, 26 februarie 2018

Si noi am construit avioane

Adineauri am trimis cartea la tipografie. Nu mai e loc de intors. Aceasta e coperta, fata-spate, cotor.
O finantez din banii mei. Conform planului tipografiei va fi gata in aproximativ o luna.
In prima faza vor fi doar citeva exemplare, asa ca un fel de test, daca va avea cit de cit succes voi baga mai multe. Se va procura la inceput doar prin posta, si prin munca de la om la om, inca nu am gasit nici o librarie interesata. Am in plan si o editie e-book.
Lansarea oficiala de abia in toamna la congresul INCAS.

Tineti-mi pumnii, stiti cit de sensibili suntem noi scriitorii!

P.S Covirsit de marele interes suscitat, sunt deja 3 cititori potentiali, voi deschide o lista de eventuali cumparatori.
Va rog sa scrieti pe adresa avioane@gmx.de. Desigur e necesara adresa pt. a stii unde sa trimit.
Sper sa scot un pret de cca. 30 de lei + posta. Primele livrari vor avea loc de abia prin luna mai. Tot in mai, daca lucrurile decurg cum imi doresc, imi imaginez sa rezerv o mica sala la vrun restaurant, in Bucuresti, unde sa ne cunoastem si, cine doreste, sa cumpere cartea in mod direct.