luni, 22 septembrie 2014

Noi, uamenii de stiinta, IAR 99

Echipa IAR99
Noi, oamenii de stiinta, atunci cind ne-am saturat de laboratoare, de googlait sau de uitat pe fereastra in speranta ca va veni muza sa ne inspire, suntem f. bucurosi sa ne-ntilnim cu altii de teapa noastra. Asta se numeste congres, sesiune de comunicari stiintifice sau, uneori, are alte denumiri bucuclase, de ex. intilnirea oamenilor de..., dezbateri pe tema..., sau masa rotunda atunci cind nu sunt prea multi, chiar daca le table ronde e, in marea majoritatea a cazurilor, patrata.

Nivelul unui congres il vezi de la intrare deoarece la intrare sunt niste fete simpatice, chiar bunaciuni la congresele mai tari, fete care iti pun cite o eticheta-n piept si te indruma pe unde s-o iei ca sa ajungi acolo. Astfel echipat incepi sa te saluti cu ceilalti oameni de stiinta, pe unii nu i-ai vazut niciodata, pe altii nu-i poti suferi.
Asta a fost introducerea la descrierea pe care o voi face legata de participarea mea la Congresul de zilele trecute in Ro, la INCAS. Pt. mine datele congresului nu au fost prea convenabile colidind cu un mare alt congres de aviatie din germania Augsburg, dar avind in vedere inceperea sezonului mustariilor, am preferat Bucurestiul.
Tot in introducere voi spune si ca participarea mea a avut si un factor emotional deosebit, intilnindu-ma cu fosti colegi, pe unii nu i-am mai vazut de 25 de ani. Nu cred ca e nevoie sa spun ca niciunul dintre ei nu a intinerit, ci din contra, as zice.
Toate congresele incep cu un speach al unor mari personalitati, personalitati de care nu a auzit nimeni, in general mari politicieni, care explica cit de mult tin ei la stiinta ca te si miri de ce draq s-au facut politicieni si nu oameni de stiinta. La congresul amintit aceasta parte a fost ceva mai stufoasa decit se obisnuieste, trezind un larg interes, mai ales ca toti sunt convinsi de succesul congresului.
Dupa aceste interesante expuneri se-ncep lucrarile propriu-zse, asa se numesc, lucrari, nu stiu de ce, n-am vazut pa niciunul sa lucreze. In cazul amintit s-a intirziat un pic deoarece pe multi oameni de stiinta, extenuati de adincimea cuvintarilor, i-a lovit pofta de o cafea, cafea insotita de un savuros small talk. Lucrurile se complica cind incep lucrarile pe sesiuni, fiecare cautind sala respectiva, prilej, evident de a mai bea o cafea, din mers, apoi small talk.
Au fost chestii f. interesante, unele imi erau oarecum cunoscute altele erau un domeniu nou pt. mine. De ex. au fost prezentari precum Vortical structures in the near wake of a VAWT sau The Transport and Release of Neurotransmitters Inside to Interneuronal Synaptic Cleft. Nu voi comenta concret una sau alta dintre expuneri, stiu cit de sensibili sunt oamenii de stiinta. Nivelul a fost ridicat, mai ales ca limba congresului a fost engleza, engleza vorbita, de mai toti, destul de bine, asistenta a participat cu entuziasm, dezbaterile au fost, uneori, furtunoase, chiar mai furtunoase decit eram obisnuit de la altele, dar de.., temperamentul latin nu se dezminte. Ca deobicei ultimele prezentari ale diminetii intra in criza de timp fiind amenintate de prinz. In ultimele luari de cuvint fiecare promite ca va fi scurt, nu in ultimul rind pt. ca ora prinzului s-a depasit deja, am auzit chiar femei de stiinta, atentie, femei nu oameni, care atrageau vehement atentia asupra acestui aspect. Se promite ca dezbaterile sa se continue in timpul prinzului, formindu-se grupuri dupa preferintele culinare sau/si de bautura. Pot spune cu mindrie ca prinzul a fost deosebit de reusit, in limba romana, mai ales vinul rosu.
Dezbateriile de dupa-amiaza sunt mult mai grele, o parte din oamenii de stiinta isi amintesc brusc ca au de rezolvat probleme de importanta mondiala care nu suporta aminare si-si iau talpasita. Cei ramasi lupta cu curaj incercind sa-si tina ochii deschisi.
Pun mai jos o pozna cu stramosii oamenilor de stiinta de azi, mentionez ca eu nu sunt in poza, habar nu am de ce, poza fiind facuta la Craiova, probabil pur si simplu nu am fost in perioada aia acolo.
Oare vom mai avea ocazia, in urmatoarea suta de ani, sa vedem ceva asemanator in Romania?
Voi reveni, poate, cu amanunte.

4 comentarii:

  1. Congresul la care a participat și soțul meu, care mi-a făcut bucuria de a mă anunța că te-a văzut, viu și natural...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, e adevarat, inca sunt viu... din pacate eu nu l-am cunoscut pe sotul tau.

      Ștergere
  2. @Neamtu tiganu,

    V-am pus o intrrbare la articolul IAR-93 (partea a 2-a) si nu cred ca ati vazut-o...

    Am mai comunicat cu dumneavoastra si in alte situatii si dorewc sa repet.... intrebarea.

    Principalul handicap al avionului IAR-93 a fost tractiunea motoarelor?
    D ce nu s-a renuntat la motoarele Viper (pe versiunea IAR93 B) si sa se incerce o varianta cu motoare rusesti cu tractiune mai mare?

    Putea fi integrat motorul de pe MIG - 19?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt Grigore cu iar99soim.blogspot.ro .Ma bucur ca ai aflat de blog. E doar la inceput. Eu am lucrat la Avioane intre '83 si '95 asa cu sunt perioade intregi din care nu am multe cunostinte. Am citit de multe ori cu multa curiozitate si placere postari de pe blogul tau. Daca doresti, cred ca ar fi interesant sa imi trimiti articolele tale sau alte comentarii legate de subiect pe adresa grigoreleoveanu@gmail.com si le voi posta pe blog . Aceasta invitatie este valabila si pentru oricine crede ca are ceva de povestit despre '99 Te salut, Grigore

    RăspundețiȘtergere

comentati