Hai sa ne jucam copii!

Sunt un ofticos, ca orice barbat adevarat, ma oftic pa aia care sunt mai dastepti, mai frumosi, mai bogati decit mine. Cel mai tare ma oftica Burt Rutan. Stiti cine-i asta? Nu va voi rapi placerea de a googoli. Vreau doar sa va spun ca-l urasc. Il urasc cel mai mult ca se joaca.

Cind eram copil eram cam sarac si nu prea primeam jucarii, cel mult cite o ciocolata, da nu-mi placea ciocolata. Da-mi placea sa-mi construiesc singur. Aveam o productie de serie de trotinete, faceam pt. toata strada. Se iau doua scinduri, se iau citeva conserve, se desfac si se niveleaza, se bat in cuie ca-ntaritoare in zonele cu effort unitary ridicat, se taie un pic scindura la cap sa-ncapa un ax de lemn pe care se monteaza rulmentu, se unesc cele doua scinduri cu un piron, inca o scindurica perpendicular si gata trotineta.

Burt asta face jucarii tare frumoase. Multi oameni mari au uitat sa se joace. Io nu sunt si nu vreau sa fiu om mare. Vleau sa ramin copil. Vleau sa ma joc.

Dar sa-l lasam singur sa ne povesteasca:

Doamnelor si Domnilor vi-l prezint pe unu din cei mai fascinanti oameni ai secolului, Burt Rutan.

Acei oameni minunati, fratii Rutan, si masina lor zburatoare, Voyager

Decembrie 1980. Burt, Dick si Jeana stateau la un restaurant japonez si discutau. Discutau de subiectul lor preferat, subiect devenit obsesie, pasiune, profesie, hobby, intr-un cuvint, pur si simplu, viata lor. Discutau despre aviatie. Dick (48) era un pilot pasionat, pilota de la 15 ani, fusese in Vietnam, fusese chiar doborit, avusese 325 de zboruri, primise chiar medalii, mai tirziu amintindu-si de acele timpuri le-a considerat timenii. O cunoscuse pe Jeana Yeager, si ea pilot de incercare, cu citva timp inainte la un show de aviatie si se-ndragostise coup de foudre. De atunci erau nedespartiti. Burt, fratele lui Dick, era inginer, un mare inginer, poate cel mai mare ing. de aviatie din ultima suta de ani.

Mi-ar place sa fiu miliardar

Pe masura ce-mbatrinesc imi doresc din ce in ce mai mult sa fiu miliardar. Nu ca la tinerete nu as fi vrut, dar parca atunci aveam atitea altele care ma faceau fericit incit starea de miliardar m-ar fi jenat.

Sa vedem ce fac miliardarii, de ex. Richard Branson, seful, printre altele, al firmei Virgin, firma care si-a propus sa fac turism in cosmos. Cica o calatorie ar costa 250000 $ si deja ar exista o armata de interesati. Investitia totala ar fi de 100 mio. $. Avionul poate transporta 6 pasageri si doi piloti, deci ar scoate 1,5 mio $ pe zbor.

Dar sa analizam partea tehnica, asta mi se pare fascinanta. Sistemul e construit de fa. Scaled Composites. Idolul meu, Burt Rutan, are si el degetele in joc.

Cele doua sisteme cuplate

SpaceshipTwo

Avionul-racheta denumit SpaceShipTwo -SS2 e purtat pina la inaltimea de de aprox. 14000 metri de un alt avion, WhiteKnightTwo WK2. Dupa decrosare, SS2 isi porneste propria racheta si trece la zbor vertical. Decrosarea se face la o viteza de ca. 0,8 M. Manevra de trecere de la zbor subsonic de urcare, la viteza supersonica de ca. 1,9 M, in pozitie verticala, e extrem de complicata. E cunoscut faptul ca,

Stratolounch

In timp ce marii savanti europeni sunt f ocupati cu reducerea emisiunilor de codoi de la vaci, oi si luminarile de Paste, americanii construiesc avioane.
Si cind se apuca ei de ceva pai o fac mare, mare de tot, ca ii ajung si pe rusi care au cei mai mari pitici din lume.
Zilele trecute a zburat Stratolounch

Stratolounch e cel mai mare avion din lume, cel putin in ceea ce priveste anvergura, 117 metri. A fost initiat de miliardarul de la Microsoft, Paul Allen, care a murit din pacate.

E format de fapt din doua fuselaje cumparate, Boeing 747, unite printr-o aripa. La constructia acestui avion a participat si firma Scaled Composite fondata de idolul meu Burt Rutan. 

Misiunea acestui avion e sa care rachete spre spatiul cosmic. 

Deocamdanta nu se stie care va fi viitorul acestui avion, se pare ca odata cu disparitia lui Paul Allen finantarea nu e prea sigura, dar totusi e o mare realizare tehnica.

Voi reveni cu amanunte tehnice, azi e Duminica, mergem la biserica!

Cum se proiecteaza un avion? IAR 99 (2)

Proiectarea unui avion e f. simpla, nu stiu daca are rost sa vorbesc in amanunt, nu as vrea sa transform aceste amintiri intr-un curs de aviatie. De altfel se-ntimpla extrem de rar sa se proiecteze un avion nou, cred ca 90% sunt evolutii, peste ani, a unor avioane existente, desigur cu exceptia traznitului de Burt Rutan. (apasa)
Dar totusi, prima linie care se trage e un punct, de fapt doua puncte, sunt ochiu(ii) pilotilor. La 99 erau doi. Din ochiu pilotului se trag niste linii orizontale si mai apoi una inclinata cu 13°, pilotu trebe si el sa vada ceva si la fel de la al doilea pilot peste capu primului. Asta, la 99, a fost f. simplu, a fost pur si simplu preluat aranjametul cabinei de la 93 dubla.
Mai apoi se face un tabel cu componetele necesare avionului, sisteme de comb., tren, electric, electronic, hidraulic, climatizare, armament, motor si se-ncearca sa se estimeze, sau mai bine daca se cunoaste exact, greutatile reale. E o operatie esentiala, cu cit e mai precis si mai detaliat acest tabel cu atit etapele urmatoare sunt mai usoare. Se-ncearca deci sa se pozitioneze aceste componente in fuselaj si se-ncearca sa se calculeze in permaneta centru de greutate. Pozitia centrului de greutate e esentiala la un avion, au fost cazuri in care nu a iesit unde trebuie, am dat exemplu cu 93, unde am fost nevoiti sa punem 120kg. Pb pt. balansare, si acest centru de greutate (CG) trebe sa fie aprox. constant in toate variantele avionului, gol-plin, cu tren scos-bagat, cu acrosaje si fara.

Intr-o discutie cu cineva pe un forum s-a spus ca un ing. de aviatie trebuie sa aiba talent la desen, desigur nu strica, orice talent e bun, dar nu e neaparat necesar, totu e matematica si logica.

Dupa ce s-a trasat cit de cit fuselajul vine rindu aripii, si pt. asta exista tot felul de formule, mai mult sau mai putin empirice, adunate din experienta. Profilul aripii depinde de obicei de viteza, la 99 fiind un avion relativ rapid s-a ales un profil simetric din seria NACA 6xxx, cu o grosime relativa, la incastrare de 14%. O grosime relativ mare, exista avioane supersonice cu o grosime relativa de 4, dar era nevoie de spatiu pt. a putea excamota trenul.

Mai apoi se aseaza fuselajul pe aripa, pozitia e stric determinata de distanta intre CG si focarul aripii, asa numitul centraj. Distanta intre aceste puncte principale este esentiala pt. manevrabilitatea si stabilitatea avionului, un avion de acrobatie are o distanta mica, dar e instabil, un avion civil are o distanta mare si e f. stabil dar greu manevrabil. 

Mai apoi se pun ampenajele. La 99 ar fi trebuit sa ma ocup de fus. central, ma specializasem oarecum la 93, chiar m-am ocupat o perioada scurta, mai tirziu a fost preluat insa, de X0, o sucursala a institutului la Craiova.  Echipa 99 era f. mica, Stelica a luat anterioru, nea Enuta aripa, Giorgica moldoveanu, bunul meu prieten, posteriorul, iar mie mi-a ramas coada, adica ampenajele, orizontal si vertical, plus evident respectivii stressmani, comb, tren s.a.md.

Dupa ce se obtine o silueta cit de cit consistenta se trece la matematizarea acesteia, aveam niste matematicieni f. buni. Mai apoi se trece la executia machetei de suflerie. IAR99 a fost mai mult incercat in sufleria subsonica din INCREST, nu era f. performanta, da pt. avioane de viteze mici era f. buna mai ales ca aveam un specialist, Camarasescu, f. bun.

Simt ca-ncep sa plictisesc, ma voi opri momentan aici, voi reveni zilele urmatoare, poate ca voi fi ceva mai inspirat.

Paperclip (3)

Sa rezumam intii cele doua episoade precedente. Este vorba de programul paperclips prin care americanii au incercat, dupa ww2, sa racoleze specialistii germani din domeniul militar, dar nu numai. Textul se bazeaza pe amintirile unui neamt, Hans, participant la acest program. In plus, s-a incercat sa se faca o paralela stravezie, pastrind proportiile, cu exodul specialistilor romani dupa 90.