miercuri, 26 iunie 2013

Cu capu-n nori

M-am luat cu grataru si haleala si am ratat ocazia sa scriu de primu zbor al lui Airbus 350. Acest nou avion face parte din pasionantu razboi Boeing vs. Airbus, este replica europeana a lui Dreamliner, despre care am scris aici
Da, acum citeva zile a avut loc primul zbor al lui Airbus 350, http://www.a350xwbfirstflight.com/ se pare ca planul a functionat perfect, primul zbor a avut loc cu doar citeva zile inaintea expozitiei de la „Le Bourges“, una din cele mai mari expozitii de avioane din lume. Si desigur a zburat apoi la Le Bourges, acolo unde se fac marile afaceri. Airbus a primit comenzi in valoare de 68 Miliarde dolari, pt. 466 de avioane, in timp ce Boieng „doar“ 442 avioane in valoare de „doar“ 66 Miliarde. Picant e ca soc. Americana, United Airlines a comandat 35 bucati Airbus 350.

Da ce e deosebit la A350? La fel ca Dreamliner, respectiv Boeing 787, o mare parte din structura de rezistenta e din fibra de carbon. Ce e fibra de carbon? E formata din firicele extrem de subtiri si de rezistente, firicele care se obtin din petrol, printr-un procedeu complicat si f. mare consumator de energie, procedeu numit piroliza. Asta-l face si f. scump. Caracteristicile mecanice sunt exceptionale, la o densitate de numa 1,8 are un modul de elasticitate de pina la 180000, comparind cu Alu, densitate de 2,8 cu modul 70000, deci posibilitati enorme de a reduce greutatea.
Nu numa materialu e scump da si fabricatia, fibra trebuie combinata cu o rasina, rasina care lipeste fibrele intre ele si prin intarire formeaza structura respectiva. Unde mai punem ca uneori rasina trebuie „coapta“, polimerizata, intr-un cuptor enorm, autoclava, si sub presiune, deci mari costuri si mare consum de energie.

Da sa lasam pozele sa vorbeasca, una din ele e facuta de mine.

Data viitoare vom vorbi de dragoste, de prima mea dragoste!

miercuri, 19 iunie 2013

Sfaturi pt. cei care fac concediu aventuros in Alaska

Sunt un mare consumator de documentare, de regula consum documentare cu un pahar de vin rosu. De curind am vazut un documentar cu un aventurier care a umblat pe undeva prin Alaska. La un moment dat nu a mai avut nimic de mincat, si-a mai ametit foamea cu fructe de padure, da nu prea ii ajungeau. Norocu a fost sa reuseasca sa vineze un ren. Renu ajunge la o greutate de pina la 800 de kg. Deci baiatu ar fi avut mincare multe luni, daca ar fi reusit sa conserve carnea. Neavind frigider si fiind vara s-a gindit sa afume carnea. Din nefericire pt. el a facut o greseala fatala, care de fapt l-a costat viata, a pus carnea in falci mari la afumat si dupa numa citeva zile toata s-a imputit si a devenit necomestibila. Asta-i o pilda care arata ca bunu Dumnezeu iti baga renu-n fata pustii da nu ti-l si afuma.

Afumatu e o indeletnicire straveche a popoarelor, poate si de aia chiar si azi cind sunt metode mai bune de conservat, totusi, multora le place afumatura. Io cred despre mine ca sunt mai mult roman decit dac, nu numa ca nu am urechile ascutite, da si ca-mi place afumatura, in timp ce dacii mincau mai mult mamaliga, chiar daca porumbu nu venise din America.

S-o luam stiintific. Exista mai multe feluri de afumat, cel rece, se zice ca temperatura nu trebe sa depaseasca 30°C si afumare calda, ca 80^C, desi cind e vorba de peste nu se recomanda depasirea a 60° deoarece se distruge proteina din carne.
Da sa-ncepem cu inceputu. In primu rind carnea se transeaza felii, nu prea subtiri, da nici prea groase, de ex. porcu si oaia sau mielu ca. 2cm gros, vaca se lasa f. groasa 5-6 cm, pestele se lasa-ntreg. Porcu si mielu, mai ales oaia se lasa citeva zile la rece intr-un sos de vin rosu, cu sare, cimbru, usturoi si rosmarin. Mai apoi se lasa la vint citeva ore, functie de clima, de preferat nu f. cald si uscat. De abia dupa aia se pune la afumat.

Gratar- descriere tehnica.
Este format din doua bidoane, unu mai mare, pe care-l vom numi grataru-propriu-zis si unu mai mic pe care-l numim afumatoare. Ambele bidoane, de forma cilindrica culcata, au prevazute capace de vizitare, cu o sarniera in lungu generatoarei cilindrului. Bidonu mic, asa numitu afumatoare, e prevazut si cu o usita mica, in stg., precum si cu un orificiu lateral cu o clapa rotativa actionata manual. In Interior se afla un recipient cu gratii, in care se pune talasu pt. afumat. Capacu bidonului mare, asa numitu grataru-propriu-zis, are un fel de cos cu o clapa care se poate inchide, deschide sau intredeschide, necesara reglajului tirajului. De asemenea capacu are un termometru pt. a se citi temperatura, iar recipientu clindric are si el o clapa rotativa, la fel ca asa-numita afumatoare. Nu voi insista asupra picioarelor si asupra altor feature precum grataru mic pt. legume, sau recipientu din bidonu mare unde se depun carbunii.

Folosire.
  • Stand by, in acest mod e de recomandat sa fie tinut la loc uscat, sa nu rugineasca, deoarece e construit din OL37 acoperit cu  un coating destul de fraged, la a doua folosire deja s-a ars.
  • Mod Afumatoare. Se pune talaj in bidonu mic, se aprinde, io folosesc un aruncator de flacari, cind s-a aprins se pune obiectu de afumat in bidonu mic, sau/si in bidonu mare. Se inchid capacele mari da se lasa deschisa usita laterala de la afumatoare. Cosu capacului mare se inchide sau deschide functie de tiraju fumului si de rabdarea vecinilor.
  • Mod gratar cu afumatoare rece. Se poate combina afumatu cu grataru.
  • Mod gratar cu afumatoare calda. Se poate pune talaj si-n asa-numitu-gratar-propriu-zis, chiar pe carbunii incinsi, da pusi intr-o cutie de metal si umeziti, un pic.
  • Mod gratar indirect. Se foloseste in special la peste si la carne de vaca in singe, asa numita „rib eye steak“, sau T-bone steak, sau filet de vaca. Se pun carbuni in bidonu mare, da numai pe jumatate, dupa ce s-au aprins tare, tare, se pune carnea/pestele, doar doua-trei minute sa prinda o pojghita, se trag din zona cu jaratic tare, un pic lateral, se pune capacu si se regleaza temperatura prin inchiderea/deschiderea cosului sau a clapelor rotative. La vaca temperatura nu trebe sa depasesca ca. 100° iar la peste si mai putin. Noi, specialistii, numim acest procedeu gratar indirect.
  • Mod gratar normal. Se foloseste ca orice gratar.
Pret
Io am cumparat aceasta chestie teribila prin internet cu 210€, incl. transport. Dupa doua zile am vazut-o la un magazin cu 150, mai apoi am fost cu nasu si si-a cumparat unu cu 125, iar dupa citeva zile, pe fondu crizei economice si a incalzirii globale a ajuns la 98.

In concluzie, in cazu in care intentionati sa intreprindeti o aventura in Alaska, va recomand sa va procurati o asemenea scula, nu uitati, v-ar putea salva viata daca impuscati un ren.
 
 
update: deoarece am fost criticat, pe drept, am bagat si poze.
Desigur, se poate face si brinza, cascavl si legume. 
Io tai vinetele, felii, ca. 1cm gros  le las cu sare ca. 2 ore si mai apoi le pun la gratar. Le combin cu usturoi, in teaca, necuratat, ceapa, intreaga, necuratata, ciuperci, ardei si altele

duminică, 9 iunie 2013

Conquistadorii

Dupa fulminantu succes avut cu postarea precedenta voi continua cu o tema intelectuala si populara, conchistadorii. Oamenii de stiinta si intelectualii au scris mult pe aceasta tema, sunt cunoscute popoare care toata viata lor nu au avut altceva de facut decit sa-i cucereasca pa altii. Se spune ca uneori, totusi, cei cuceriti, oameni pasnici de altfel, au reusit sa-i cucereasca pe cei care i-au cucerit, prin cultura.
Afirm fara nici o indoiala ca si poporu roman are o gena de cuceritor, nu numa prin cultura da si prin realizarile culinare, de fapt si asta se numeste arta culinara. Citeam zilele trecute ca un anumit Plesu, s-ar putea sa-l stiti, era tare mindru ca Romania a reusit sa-si impuna micii (cevapcici, in nemteste si sirbeste) pe plan european. Nu stiu daca asta ar fi cel mai bun exemplu, tinind cont de faptu ca micii sunt doar un fel de cirnati pt. saraci si puturosi care nu au gasit/avut matz. Spre deosebire de Plesu, eu maninc mici doar din mindrie nationala, da nu reusesc mai mult de doi. In ultimii ani am admirat eforturile de a cuceri Europa cu cirnatii de Plescoi, a fost un eveniment nou pt. mine, nu auzisem de ei, am cautat disperat sa cumpar citiva, ma simteam oarecum maginalizat fara sa maninc aceste minuni. Se pare ca mi-am cam pierdut din legatura ca tara, ca nu prea mi-au placut.
Ar mai fi si alte exemple, salamu de Sibiu ni l-au furat ungurii, pe aici salamu de Sibiu e unguresc, brinza telemea a fost furata de bulgari si greci. Singurele preparate cu care s-ar putea cuceri lumea ar fi brinza de burduf, sau in coaje de brad, da nu prea am auzit de eforturi in acest sens, hei ministerele ce fac?, ce fac comisiile europene si europarlamentarii?
Sa nu uitam de tuica, (Schlibovita in germana, beuture de prune, in franceza) asta da, cu asta am dat lovitura, mi-e teama insa sa nu ajunga sa fie dorita de prea multi europeni ca va aparea fenomenu de scumpire prin cerere si oferta.
Sa trecem la legume. Leusteanu (Liebstöckel, pe nemteste) e o reusita teribila, se spune ca-n Canada daca vrei sa afli vechimea unui roman cauti in gradina cit de mare-i leusteanu.
Si eu personal incerc sa impun valorilor europene traditiile, obiceiurile si cultura romaneasca. Nu am ales cel mai usor drum, m-am orientat catre loboda (numita si atriplex hortensis, sau Gartenmelde, Garden Orache, Red Orach, Mountain Spinach, French Spinach).
Am cumparat acum un an seminte, a costat enorm, cred ca mai scump decit auru, doar citeva seminte, mici si negre au costat 12 Euroi. Le-am insamintat si din 12 Euroi au iesit doar vro trei plante, plante pe care le-am lasat sa creasca cit un copac si am recoltat semintele, pe care daca le-as fi vindut, la pretu la care le cumparasem pe celelalte, mi-as fi luat o masina de lux.
Anu asta am inceput sa insamintez, inca din decembrie, in mai multe serii, si a inceput sa creasca, sa creasca, sa creasca, nu mai stiu ce sa fac cu ea. Vecinii nemti sint extrem de curiosi, toti ma-ntreab ce e! In ultimele trei luni am mincat aproape zilnic ciorba, acrita cu bors nemtesc, Brottrunk. Eram gata, gata sa va dau reteta, da nefasta zice ca-i secret de familie.

Poze cu leustean si cu loboda.

Data viitoare vom vorbi despre alt domeniu de actiune cu care am putea cuceri lumea, grataru. In anexa o poza cu un gratar high tec, achizitionat de curind. Va rog sa va pregatiti de acest subiect.

marți, 4 iunie 2013

Plasma

Speriat de amenintarile care se-ntetesc incerc sa trezesc la viata acest blog.

Voi vorbi azi de un subiect tare piscator, subiect inspirat din activitatea mea de gradinar, activitate care-mi rapeste tot mai mult din timpu liber pe care ar trebui sa-l dedic blogului. Sunt taran din ce in ce mai pasionat, chiar mi s-au trezit mari ambitii, voi face in curind un reportaj pe viu cu aceasta tema, da entuziasmu meu e cumva micsorat de multii dusmani descoperiti in fragedele frunzulite, floricele, sub forma de musculite albe si rosii, mici si mari, viermisori, purici si paduchi. Nu mi-am imaginat ca lumea asta a insectelor e atit de bogata. Pot spune ca mi-am descoprit mai multi dusmani decit imi imaginam ca am.
Primele contacte cu puricii, capusele, plosnitele le-am avut inca din frageda pruncie la mahala. Mai ales puricilor le placea enorm carnea frageda de copii in timp ce capusele se orientau catre ciini..
Chiar si mai tirziu, insurat fiind cu o burgheza-mosiereasca, am avut o experienta paduchioasa. Eram la Sinaia, la schi, nefasta avea o caciula din aia ruseasca din blana de vulpe polara, intr-o dimineata privindu-se in oglinda vede un frunte un mic punct negru. Intreaba o pretena mai cu experienta din gasca care da verdictu cu cruzime. E vorba de paduchi, paduchi si nu unu ci muuulti. Culmea ca de mine nu s-au prins. Incepe actiunea despaduchere, actiune destul de dura in acea vreme, care presupunea folosirea intensa a gazului lampant cu efecte destul de urit mirositoare si de moarte a pasiunii.

Mi-am amintit de toate astea citind azi un raport despre tratarea suprafetelor cu plasma. Stiu ca pt. romani plasma e un televizor color care reprezinta dovada ca te-ai realizat si-ti mor vecinii de oftica, da vorbeam de plasma ca o stare a materiei, de fapt o stare de agregare distincta fiind un fel de gaz total sau partial ionizat.
In ultimii ani tehnologia plasmei s-a dezvoltat f. tare, e folosita, printre altele, la marirea energiei de suprafata a substratelor care urmeaza a fi lipite sau vopsite.
Dar nu numai. Ultimele cercetari au dus la dezvoltarea unui pieptan care omoara paduchii. Principiu e simplu, plasma formata prinde paduchii si-i omoara, pielea neavind de suferit.
Tii ce bine ar fi fost atunci la Sinaia daca am fi avut un asemenea pieptan.
Nu credeti, vedeti aici http://www.rtl-hessen.de/videos.php?video=19496&kategorie=0

Da desigur plasma nu se foloseste numa la uciderea fara mila a paduchilor e folosita, sau ma rog, se-ncearca a fi folosita si la avioane. Se spera ca distribuirea plasmei pe aripa sa-ntirzie desprinderea curgerii laminare si astfel sa permita zboru cu un unghi de incidenta mai mare, ceea ce ar permite zboru cu o viteza mult mai mica, important la decolare si aterizare. 

luni, 18 februarie 2013

Am primit un E-mail

Ma bucur ca ati invatat sa schiati :) ! Acum sa revenim la munca; ceva amintiri, ceva articole, despre IAR 95?! Ce s-a discutat, cum era gandit, ce sanse avea?! Imi cer scuze ca va pisez la cap domnule ...., dar oamenii care sa accepte sa-si depene astfel de amintiri sunt foarte rari, iar cei tineri habarnuau ca am avut candva o industrie aeronautica demna de acest nume. Daca cei ca dumneavoastra nu vorbesc, vom pierde si amintirile, pe langa industria care deja nu mai exista.
 Stiu ca suna sentimental ceea ce spun, dar cam asa stau lucrurile.

Pun la bataie o sticla de palinca de pruna 100% ca pe vremea daciilor :) !
***********
Am mai spus-o, sunt impresionat de aceasta nevoie de a asculta povesti. Povesti adevarate, sa fim intelesi, nu prea-mi permit sa exagerez, multi dintre fostii colegi citesc acest blog.
Sunt si un pic mirat, l-am rugat pe unu sau pe altu dintre fostii colegi sa intervina, sa completeze, sa povesteasca, sa ma-njure, chiar ca anonim, nu-ndrazneste niciunu, oare de ce?
Alt aspect care ma impresioneaza e tema Supersonic, IAR 95. Exista un interes enorm pt. acest proiect, proiect, care, fie vorba intre noi, nu a fost decit un vis, a fost f. departe de concretizare, de altfel, am mai spus-o, ar fi fost complet inutil pt. Romania acelor timpuri.

Dar avind in vedere promisiunea palincii careia nu ma pot impotrivi, chiar daca nu e clar de care Dacia e vorba, voi incerca sa dau cep butoiului cu amintiri, de pe vremea cind eram tinar si frumos si credeam ca totu zboara!

miercuri, 13 februarie 2013

Am invatat sa schiez!

 

Am un admirator

pentru noi, nespecialistii "povestirile" dvs. sunt frumoase, tocmai prin prisma faptului ca acest face ca informatiile transmise sa fie usor de asimilat... nu stiu, parca totul devine film... un bunic le povesteste nepoteilor la lumina unui foc , povesti nemuritoare...si orice poveste trebuie sa aiba DOAR un sambure de adevar... restul e frumusetea povestirii... DA, IUBIM IAR mai ales IAR99 si chiar , cum ar spune multi vechiturile sau ratarile de IAR 93/95 etc... eu cred ca sunt REALIZARI, posi importanti pe drumul care poate deveni o poteca sau chiar o autostrada spre REALIZAREA AVIONULUI DE LUPTA ROMANESC... inca eu mai cred, ca mai exista "oameni daruiti" ca echipa de SUPERMANI care ati facut IAR93/95/99... inca mai exista o farama de SPERANTA si Romanica noastra... ne vom trezi, Romanica VA CRESTE in ROMANIA MARE si BOGATA si va avea si bani pt CERCETARE si FABRICARE de AVIOANE ! posibilitati tehnice AZI sunt infinite, nu exista sa nu fie rezolvata orice problema cu ceva zu Epilog, trist, IAR93
Inhalt entfernen | Löschen | Spam

FlorIN

am 01.02.13

din ce am citit pe net,prin bloguri stiu ca raportul greutate /putere(tractiune) trebuie sa fie peste 1 (ideal ) ca la Eurofighter poate si la ult variante de F-16 etc , dar de obicei se ajunge la 1,8 sau 0,9 si e "minunat"... eu nu cred , ca profan ce sunt, ca IAR-93 era prost, gresit conceput etc...nu aveati TOATE mijloacele tehnice de azi, nu puteati alege un motor cat de cat (poate un SNECMA s-ar fi putut face rost). SEPECAT Jaguar, comparabil cred cu IAR-93, avea: Rolls-Royce Turbomeca Adour Mk101/102 la inceput abia apoi altele. http://en.wikipedia.org/wiki/SEPECAT_Jaguar azi toti scriu despre el pe forumuri (pela noi...) vechituri ,rable etc... eu cred ca un SEPECAT Jaguar modernizat si chiar de la mama lui (de ex Jaguar 96 sau 97; poate sa fie T2 sau T4 sau GR3A ,,,ne incurcam in nume) este un ADVANCED TRAINER bun pt Romania, se poate face politie aeriana cu el... am amintit de F-5 si de SEPECAT Jaguar pt ca eu cred ca sunt cel mai aproape de proiectele noastre IAR 93/95/S... zu Lordul John

FlorIN

am 01.02.13

foarte interesant Ce si mai ales CUM scrieti... cand va aparea CARTEADVS DE AMINTIRI as dori sa o am, sa o citesc... cred ca a-ti fi fost un PROFESOR EXTRAORDINAR: esentialul spus in cuvinte simple, cu talent de povestitor... un ION CREANGA al AVIATIEI ... sunt la servici in aceasta seara si acest timp a devenit un timp minunat de invatat, de relaxare, de admiratie... VA MULTUMESC ! zu Cum se proiecteaza un avion? IAR 99 (2)

FlorIN

am 01.02.13

este un blog interesant... apreciez fff mult cum vorbiti despre oamenii cu care a-ti lucrat/colaborat... se intrevede printre randuri un real talent "scriitoricesc"... nu pot sa va mint in fatza si sa spun "Domne , m-am oprit pe blogul asta pt a admira talentul de povestitor, o ironie fina etc... nu... asta descopar ACUM... am venit de pe net, surfand pe ideile unor frumosi nebuni/visatori despre AVIONUL ROMANESC DE LUPTA ... nu, nu sunt catusi de putin de specialitate, nu am zburat cu avion de vanatoare NICIODATA... poate doar "after life"... tin sa va transmit aprecierea mea sincera ca a-ti fost unul din cei ce au participat , in conditiile si situatiile de atunci, la faurirea dintr-un simplu VIS la un APARAT DE LUPTA !!! toata lumea acum e "moderna" nu mai da doi bani pe CREATIA, MINTEA, TALENTUL, MUNCA ROMANEASCA ... toti sunt SCEPTICI, nu se mai poate face nimik bun si competitiv in Romania... etc ...etc... EU pur si simplu CRED in aceasta IDEE: AVIONUL DE LUPTA ROMANESC: -> zu IAR 99
****************
Draga FlorIN,

iti multumesc pt. frumoasele cuvinte!

duminică, 27 ianuarie 2013

visu devine cosmar..Dreamliner

http://abcnews.go.com/US/wireStory/start-dreamliner-jet-program-rushed-18310475

A fost odata o mare si celebra firma, Boeing, a vrut sa faca cea mai tare chestie, un avion nou, un avion cum nu se mai facuse, de altfel de mai bine de 30 de ani nu se mai facuse un avion nou.
L-a facut din fibra de carbon, cel mai grozav material al timpului, aur negru cum ar zice ziaristii. A fost greu, intodeauna e greu cind pleci pe un drum neumblat, mai ales ca Boeing a luat in barca si tot felu de neaveniti, firme de doi bani care aveau un singur avantaj, erau ieftine. Componentele nu se potriveau, mari greutati cu nituirea, ma rog, necazuri, cu o intirziere de peste 3 ani, l-au scos. Cei care au comandat peste 1000 de bucati asteptau cu sufeltu la gura livrarea. In sfirsit, zbura, zbura f. bine, Dreamliner.
Zilele trecute, bomba, avionu e oprit de la zbor, de mai bine de 30 de ani nu s-a mai intimplat asa ceva, de ce? Mari probleme tehnice, culmea e ca noua tehnica, revolutionara cumva, functioneaza perfect, in schimb solutiile mai mult sau mai putin de rutina fac necazuri. Din dorinta de a reduce greutatea, instalatiile hidraulice, pneumatice au fost inlocuite cu instalatii electrice, instalatii care au nevoie de acumulatori, acumulatori care sunt destui de grei, de aceea s-au folosit acu de la tel. mobile, vorba vine, da astia se incalzesc si iau foc!

Deocamdata toate avioanele sunt oprite de la zbor si livrarile sunt stopate. Oare vor putea inginerii sa gaseasca rezolvarea?
P.S In curind Airbus va scoate 350u, de asemenea in fibra de carbon, cum va fi? Din fericire 380 si-a vindecat bolile copilariei!

luni, 14 ianuarie 2013

Nu am murit... inca

Permiteti-mi o scurta interventie, un fel de semn de viata, am vazut pa ici pa colo, ca unu sau altu a lansat zvonu ca as fi murit. Am fost un pic socat sa aud/vad ca unii chiar s-au bucurat.

Nemtii spun ca "Totgesagte leben länger", adica cei crezuti morti traiesc mai mult.

Nu, n-am murit, ma simt chiar f. bine, in curind plec la schi, fac doar o pauza de creatie, sunt un pic ametit, am avut o intilnire de gradu trei cu prieteni din tinerete, ne-am vazut dupa 20 de ani, am fost impreuna, numa barbati, o saptamina, desi a trecut ceva timp nu am reusit sa-mi pun gindurile in ordine.
Nu credeam ca evenimentu de intilnire ma va pune in asa hal pe ginduri! Poate, cindva voi scrie ceva pe tema, deocamdata o poza, undeva in Romania, cu nea Marin si cinzeaca respectiva de tuica.